Keylogger: ce este, cum îți fură parolele și cum te aperi

Un keylogger memorează tastele apăsate și ordinea lor, ca să afle datele de acces la conturi. Siguranța Online descrie „keylogging-⁠ul” ca una dintre metodele prin care infostealerele, un tip de troian, adună nume de utilizator și parole și le trimit apoi altui sistem informatic. Nu există o pagină oficială românească dedicată keyloggerelor și nici statistici separate despre ele: în alertele DNSC, keyloggingul apare ca una dintre funcțiile unor programe malițioase mai mari.

Ce poate fura

• Datele cardului bancar, folosite direct sau vândute altora.
• Datele de autentificare în aplicațiile de cumpărături, plăți sau servicii online în care ai asociat cardul: atacatorul poate cumpăra fără să mai aibă nevoie de datele scrise pe card.
• Datele de autentificare la jocurile cu achiziții în aplicație, ca să revândă ce ai cumpărat.
• Datele de acces la portofelele de criptomonede.
• Pachete întregi de date de acces, revândute altor atacatori, care le găsesc noi întrebuințări.

Cum ajunge

• Într-⁠un troian pentru Android: Rafel RAT, despre care DNSC a avertizat în 2024, poate înregistra tastele apăsate, capturând parole, și poate face capturi de ecran cu numele de utilizator, parolele și PIN-⁠urile.
• Într-⁠un infostealer pentru calculator: Agent Tesla, unul dintre cele mai cunoscute, poate extrage datele din browser, are capacități de keylogging și face capturi de ecran, notează Siguranța Online.
• Prin atașamente de e-⁠mail, linkuri și aplicații false. În raportul pe 2025, DNSC observă că infostealerele au continuat să fie distribuite în arhive protejate cu parolă, mai greu de detectat.
• Într-⁠un program spion pus de cineva apropiat. ANES le spune persoanelor aflate în situații de violență domestică că agresorul poate obține parolele cu un program spyware sau keylogging.
• Pe un calculator folosit de mai mulți. Ghidul CERT-⁠RO recomandă ca, pe calculatorul familiei, copiii să aibă un cont limitat, fără drepturi de administrator, tocmai ca să nu poată instala aplicații ca keyloggere sau viruși, și ca acel calculator să nu fie folosit pentru e-⁠banking.

Îl poți descoperi?

Rar, cu ochiul liber. Urmărește semnele generale de malware și mai ales conturile: conectări pe care nu le recunoști, parole schimbate, mesaje trimise în numele tău, coduri de verificare pe care nu le-⁠ai cerut. Apoi scanează dispozitivul. Pe Windows: Securitate Windows > Protecție împotriva virușilor și amenințărilor > Opțiuni de scanare > Scanare completă; dacă problema revine după repornire, Antivirus Microsoft Defender (scanare offline), care rulează fără să încarce Windows. Pe Android, verifică Google Play Protect și permisiunile aplicațiilor.

Dacă bănuiești un keylogger

1. Nu te mai autentifica în conturile importante de pe dispozitivul suspect până nu e curat.
2. Rulează o scanare completă cu un antivirus actualizat; Microsoft cere asta înainte de schimbarea parolei.
3. Schimbă parolele conturilor importante de pe un alt dispozitiv, începând cu e-⁠mailul și banca, și pe cele ale conturilor unde foloseai aceeași parolă.
4. Activează autentificarea în doi pași, de preferat cu o metodă care nu se bazează pe SMS.
5. Dacă ai tastat datele cardului sau ale internet bankingului, sună la bancă pentru blocarea cardului și verifică tranzacțiile.
6. Dacă programul revine, resetează dispozitivul la setările din fabrică și reinstalează sistemul, după backupul fișierelor de care ai nevoie.
7. Raportează la DNSC, la 1911 sau pe pnrisc.dnsc.ro.

Ce face inutil un keylogger

Keyloggerul fură ce tastezi. Cu autentificarea în doi pași, parola singură nu mai ajunge ca să intre cineva în cont, deși codurile prin SMS pot fi citite de troieni ca Rafel RAT; o aplicație de autentificare sau o solicitare pe telefon sunt mai sigure. Cheile de acces merg mai departe: nu mai tastezi nicio parolă, pentru că te conectezi cu amprenta, fața sau PIN-⁠ul dispozitivului, iar Google spune că nu pot fi trimise, copiate sau scrise din greșeală altcuiva.

Și o parolă unică pentru fiecare cont, păstrată într-⁠un manager de parole, cum recomandă ghidul Siguranța Online, limitează paguba: o parolă furată deschide cel mult un cont, și nici pe acela fără al doilea pas. Iar folosirea unui keylogger pe dispozitivul altcuiva intră sub incidența Codului penal: ghidul ANES despre siguranța online enumeră accesul fără drept la un sistem informatic (art. 360), interceptarea ilegală a transmisiilor de date (art. 361) și deținerea fără drept a programelor create în acest scop (art. 365).

Un keylogger nu se vede, dar îl poți face inutil: o parolă diferită pentru fiecare cont și un al doilea pas pe care nu-⁠l poate copia.